Am gustat din amărăciunea sesiunii, din toate prostiile care mi-au înnegrit zilele şi mi-au înălbit părul, dar am ajuns la concluzia că trebuie să sărbătorim prima sesiune din viaţa noastră, şi aici mă refer la B8 şi B7. Da !!! Trebuie să ne distrăm, să bem şi să dansăm pînă picăm pe jos pentru că merităm asta, deşi avem o restanţă, deşi nu am fost la toate cursurile, merităm să scăpăm de stressul sesiunii!

Multă baftă la TGD duminică !

Există şi zile cînd plouă, cînd simţim că lumea mai are puţin şi se prăbuşeşte. Da, există şi uneori ni se pare că nu se mai sfîrşesc. Şi sperăm că vor trece mai repede, că va ieşi soarele şi pe strada noastră. Sperăm şi trec orele din ce în ce mai greu; ne uităm la secundar şi parcă se mişca la fel ca un minutar, iar orele tind să devină pedepse, torturi pe care vrînd nevrînd, trebuie să le acceptăm.

Dar soarele iese şi nu ne aşteptăm să fie exact ca în visul nostru, fapt care nu se întîmplă. De cele mai multe ori, fiecare are soarele lui şi luminează diferit. Ne sfîrşim în aşteptarea unui soare care să ne dea speranţa pe care tot noi am ucis-o. Nu, nu sunt numai nişte cuvinte spuse în momente în care totul e negru. Mă gîndeam numai că fiecare dintre noi are un moment în care totul pică, în care nimic nu mai poate da naştere unei speranţe. Pentru unii dintre noi vine soarele aşa cum am sperat, dar pentru ceilalţi, poate mai puţin sau chiar deloc.

Plouă şi cu fiecare picătură pe care o văd cum cade mai se naşte un gînd, unul care să îmi mistuie o speranţă, să o ucidă şi să mă săcătuiască de puteri şi de eternitate. Acum îmi dau seama că rămîn cu vise, cu realizări care au fost vise cîndva, dar acum nu mai contează. Nu, lumea nu se învîrte în jurul nimănui, cu atît mai puţin în jurul meu, chiar dacă este lumea mea. Da, m-am trezit la o realitate care mă face mult mai rece, care mă interiorizează şi îmi arată că “am învăţat să iubesc ca să fiu iubit”

Viata de student, mai ales pentru cei de la Drept (multumesc amicilor de la Info)

 

1. Inceputul semestrului

 

 

2. Dupa prima saptamina

 

 

3. Dupa a doua saptamina

 

 

4. Inainte de partiale

 

 

5. In timpul partialelor

 

 

6. Dupa partiale

 

 

7. Inainte de inceperea sesiunii

 

 

8. Cind afli programarea examenelor

 

 

9. 7 zile inainte de examenul final

 

 

10. 6 zile inainte de examenul final

 

 

11. 5 zile inainte de examenul final

 

 

12. 4 zile inainte de examenul final

 

 

13. 3 zile inainte de examenul final

 

 

14. 2 zile inainte de examenul final

 

 

15. 1 zi inainte de examenul final

 

 

16. Noaptea dinaintea examenului

 

 

17. O ora inaintea examenului

 

 

18. In timpul examenului

 

 

19. Dupa iesirea din sala de examen

 

 

20. Dupa examene, in vacanta

 

 Suntem studenti si ne bucuram de asta din tot sufletul, ne bucuram de restantele pe care le avem, chit ca le meritam sau nu, ne bucuram cind suntem in stare de neintrare in examen din cauza absentelor de la seminarii si ne bucuram cind  suntem toti si suntem NOI !

Multa bafta la TGD si in restante la Civil si DCIP. (pe 13 februarie la ora 12 in P10, parca – Civil)

Aproape că s-a terminat sesiunea şi speram să am timp liber, dar nu. Duminică examenul la TGD şi pe 13, anunţ cu mîndrie că am reexaminare (aşa e la modă acum) la Civil. (ok Pingu, nu mai discut despre modul de examinare; TAC!)

Nu prea ştiu ce am făcut în perioada asta, doar că am  învăţat, mîncat, citit şi dormit. Mulţumesc lui Pingu, Roxanei şi Cristinei pentru tot efortul şi răbdarea pe care au avut-o şi încă o mai au cu mine.

După ce am să ies din perioada asta, am să mai scriu cîte ceva, momentan … cei 3 muşchetari sunt în depresie (eu, pingu, rox)

Astăzi este ziua de naştere a unei singure persoane care întruneşte mai multe calităţi, care îmi face viaţa frumoasă, care îmi oferă tot ce are şi nu cere nimic; este ziua unei persoane care îmi este confidentă, prietenă, soră, amică, dar mai mult de atît, îmi este mamă. Azi e ziua mamei mele.

Îţi doresc Mica numai fericire, să poţi să zîmbeşti în toate momentele, indiferent dacă sunt fericite sau triste, să poţi să fii acolo cît mai mult timp pentru că tu ţii totul în picioare. Vreau să fii fericită şi să te fac fericită prin tot ceea ce voi face, să fii mîndră de mine, să te simţi iubită şi să îţi ofer tot ce am.

Te iubesc … de la Lună pînă la stele (aşa cum îţi spuneam cînd aveam 3 ani, aşa îţi spun şi la 20 de ani)

Pentru tine :

Scuză-mă, am greşit … Aici e varianta bună :

Dar mai ales …

Faptul că am 5 credite la TIC, tot atîtea cîte am şi la DCIP. Oare naiba este posibil aşa ceva?

Ştiu că am trecut împreună prin multe şi tocmai de asta îţi scriu cuvintele astea, deşi îţi sunt adresate ţie, bănuiesc că alte persoane îşi vor aminte de omul de lîngă şi îi vor mulţumi.

Am trecut împreună prin multe, prin întîmplări fericite, mai triste, mai tensionate, dar şi relaxate. Ai fost lîngă mine cînd toţi m-au lăsat baltă şi nu era nevoie să îţi spun ce mă durea pentru că tu ştiai deja. Mă cunoşti cel mai bine şi ştii totul despre mine. Tocmai de asta nu am să te las să te zbaţi numai tu, ne zbatem împreună, nici tu nu m-ai lăsat pe mine şi nici nu te voi lăsa. Ştiu că îţie este greu, că uneori nu îmi suporţi toate întrebările, că te exasperez cu grija mea, cu toate precauţiile mele. Dar ţin la tine şi vreau sa am grijă să îţi fie bine. Asta îmi vrei şi tu. Vreau să ştii că sunt aici şi că îţi mulţumesc. Eşti acolo mereu şi îţi promit că acolo voi fi şi eu, mereu.

“Orice război e mai uşor în doi”

Mi-am aprins ultima ţigară în faţa Universităţii şi mă bucuram să îi simt gustul de tutun chiar dacă vîntul bătea nemilos afară şi temperaturile erau sub 0 grade. Vedeam fumul care se duce în vînt ca şi cum nici nu ar fi existat. Îmi aminteam de toate urările tale de fericire şi mă gîndeam la ceea ce simţeam.  Nu, erau nişte cuvinte pe care le lua vîntul, dar care mai multe săpau în mine decît se răsfrîngeau în secundele trecute. Ştiai şi tu că nu va fi niciodată aşa cum tu ai spus, oricît de mult ţi-ai sau mi-aş dori asta. Dar nici nu îmi doresc asta. Ţi-am spus de mai multe ori, sper numai ca la un moment dat să vezi asta.

Cu fiecare pas pe care îl făceam îmi doream mai mult să dau timpul înapoi, dar mă loveam de afirmaţia ta şi am decis că e mai bine să stau deoparte, să nu mai forţez nimic, să accept tot ceea ce îmi dai dacă doreşti, să nu mai cer nimic, să te mai fac să te gîndeşti că mi-ar fi rău sau mi-ar fi bine, să nu îţi mai fac reproşuri, să nu mai existe certuri şi să nu mai fie supărări. Pentru că e mai bine aşa… Pentru că niciodată nu avem ce ne dorim, ori dacă avem nu ştim să preţuim.

Multe îmi sunt gîndurile, dar nu vreau să le mai spun, nu vreau să îţi fac rău. 

 

LATER EDIT : Mi-am dat jos armura de data asta în ceea ce te priveşte. Deşi poate nu are nici un rost …

 

 

 

Aseară am cam lăsat-o moartă şi ne-am pus la somn pe la ora 8. Eu m-am trezit dimineaţa la ora 8 şi m-am dus la bucătărie. Bunic-mea făcea cafeaua şi pregătea micul-dejun. Am fumat o ţigară, am băut cafeaua şi apoi m-am dus ca să trezesc Pinguinul. Metoda? I-am cîntat “Domn Domn să înălţăm”. Mă aşteptam să sară din pat, dar cam greu s-a dat la deschiderea ochilor. Mă gîndeam că au să se spargă geamurile, dar poate erau prea îngheţate… Am fost şi am mîncat, m-am îmbrăcat şi apoi am plecat spre Universitate, la ultimul seminar de DCIP. Acolo am aflat notele cu care am intrat în examen (9,5 activitatea la seminar şi 9 intrarea în examen) şi am plecat în cămin la Pingu. S-a rotit pe acolo, a făcut un duş şi apoi am mers la mine să ne apucăm de rupt cărţile. Da … Dar de data asta dormim şi apoi ne apucăm de învăţat.

Cam atît pe ziua de azi.

Am o melodie pentru nişte “amici” care nu fac altceva decît să mă pupe acolo unde fac căcuţă (vă credeam băieţi cu cap, dar … POC acum!)

Am văzut toate declaraţiile date de “mai marii ţării” toate prostiile pe care doresc să le realizeze (Doamne, îmi doresc să le poată realiza!). Ceea ce mă uimeşte pe mine este faptul că tinerii sunt lăsaţi în bătaia p***, şi pensionarii sunt ridicaţi pînă la Dumnezeu în slăvi.

Bun, hai ca să vedem. Luăm cazul Medicinii, dacă termini, nu ai cum să pui şi tu mîna pe un bisturiu că e profesorul nu ştiu care şi el e şeful. Bine, dar şeful are 70+ de ani. Oriunde te duci să te angajezi, dai peste moşnegi în posturi de conducere care mai degrabă ar angaja un cîine să îi aducă ziarul de la uşă decît un tînăr. De ce? Păi nu are experienţă… Vă daţi seama? Viitorul firmei depinde de tînărul ăla care să pună în practică ce a învăţat atîta timp, dar nu are cum. Nimeni nu angajează studenţi de pe băncile facultăţii, dar toţi se plîng că nu există oameni care să muncească. Ei da, frate ?!

Trebuie să evoluăm, să lăsăm şi tinerii să îşi facă o viaţă, nu să stea numai bătrînii la posturile de conducere. Se bat cu pumnul în piept că ei au construit ţara, cîte nu au făcut, dar unii dintre ei au pensii care trec lejer peste 30 milioane. Sunt unii care au 2 milioane pe lună şi sunt şi bolnavi. Lor ce să le ceri? Cînd vezi un domn în vîrstă care respectă pe ceilalţi, acum mă refer la tineri şi vorbeşte frumos cu ei, normal că le dai şanse, că îi încurajezi să meargă mai departe. Dar cei care au pensie de nu ştiu cîte milioane şi mai au şi o profesie pe care o exercită? Apăi face zestre? Ia totul cu el în pămînt? De unde atîta avaritate? Ăia nu se gîndesc că în modul ăsta ucid viitorul altora care merită să intre în locul lor?

Răspunsul : Nu.

Lăsaţi bătrînii să mănînce. Cei care sunt cu adevărat oameni ce au muncit o viaţă întreagă şi nu au uitat că au fost la rîndul lor tineri. Restul … Din ţărînă ne tragem, acolo ne ducem … NOTA BENE !

PS: Cînd are să se bage Badea în politică are să crească pensiile cu 500%. De ce? Că el are să aibă 60 de ani atunci. Dacă mai apucă neterminatul